Putem trăi mai bine?

Calendar de Ana-Maria Sandu

Calendar 18 decembrie 2017

Propria persoană

Obiectivul pe care fiecare om ar fi bine sa se straduiasca sa-I atinga e, fara indoiala, acela de a trai cat mai bine. Ce se intampla cu individul care le permite bolilor fizice si conflictelor psihice sa-i ameninte existenta, fara ca el sa miste un deget pentru a se apara? Evident, va imbatrani prematur si se va plange continuu de ocaziile pe care le-a pierdut sau irosit. Toata fiinta sa va exprima doar amaraciune si regrete.

Cei mai buni ani i s-au dus pentru totdeauna si nu i-a folosit decat ca sa-si urmeze fantasmele si sa-si rumege gandurile distrugatoare, care i se par acum inutile, prostesti si fara consistenta. Insa, cu siguranta ne intrebam uneori cum e posibil ca o persoana care vede, aude, citeste si mai ales gandeste sa-si pastreze optimismul in vremurile noastre.

Pesimismul si optimismul

Sa vedem acum ce deosebeste un optimist de un pesimist. Evident, nu e vorba nici de inteligenta, nici de noroc. Sunt doua tipuri diametral opuse, caracterizate prin faptul ca au puncte de vedere diferite atunci cand judeca si apreciaza acelasi lucru, acelasi fapt sau aceeasi situatie. Iata cateva exemple care ilustreaza cat se poate de clar diferenta de care vorbim:

- La primele ore ale diminetii, o pisica neagra taie brusc atat calea optimistului, cat si pe cea pesimistului, provocandu-Ie reactii total diferite. Desi nu e superstitios, pesimistul ajunge sa creada ca totul ii va merge rau in ziua respectiva.

Optimistul se gandeste ca in tarile anglo-saxone pisica neagra e un semn de noroc si se bucura ca a vazut-o. Se poate chiar ca optimistul sa nu-i dea nici o atentie animalului, nevazand in el decat o pisica oarecare, care nu anunta nimic special.

- Vazand un pahar umplut pe jumatate, optimistul se gandeste: "E pe jumatate plin", in timp ce pesimistul isi zice: "E pe jumatate gol".

- Optimistul se uita la ceas si exclama: "E sase si patruzeci si cinci". Pesimistul constata: "E sapte fara un sfert".

Putem sa mai dam nenumarate exemple de acest fel. Nu ne lipsesc ocaziile de a face comparatii cu prietenii si rudele apropiate. Adesea, in spatele unei fraze sau al unui comentariu fara importanta se ascunde un temperament morocanos si pesimist, care intuneca atmosfera si raspandeste tristete asupra celorlalti.

V-ati intrebat vreodata cum va vad oamenii? Sunteti optimist sau pesimist?  Incercati sa vedeti partea buna a lucrurilor si a oamenilor? Va straduiti sa zambiti si sa priviti cu umor un incident sau ceva neplacut care vi se intampla?

Cu putina practica, puteti deveni optimisti. Puteti face asta invatand sa zambiti si cu un pic de autosugestie. Totusi, nu confundati optimismul cu iluzia si cu naivitatea, deoarece deceptiile va vor fi astfel si mai mari.

  • Optimismul nu exclude deloc posibilitatea esecurilor si a greselilor, dar le vede la adevarata lor valoare.

 

Incercati sa va spuneti urmatoarele:
  • -Daca azi lucrurile nu merg cum as vrea, maine o sa mearga mult mai bine.
  • -Daca in trecut am facut o greseala, nu e cazul sa-mi pun cenusa in cap. Oricine poate gresi, chiar mai mult decat mine. Imi acord iertarea si ma declar gata sa pornesc mai departe cu dreptul.
  • -In ciuda a orice, viata e frumoasa. Cine stie cate lucruri interesante o sa descopar maine!
 
Cum sa ramanem tineri?

Ar fi minunat sa ramanem tineri si frumosi toata viata. Nu am mai cunoaste deceptiile pe care ni le dau ridurile sau parul alb; trecerea timpului nu ne-ar mai atinge intr-un mod atat de crud. Corpul, pe care l-am mentine intr-o forma fizica perfecta cu ajutorul gimnasticii si al unei alimentatii echilibrate, nu ar mai fi expus durerilor si slabiciunilor pe care le aduce batranetea.

Insa spiritul, ambiguul si nepretuitul nostru tovaras, nu are varsta. Lasati-l sa se simta tanar. Impedicati procesele mentale ale "imbatranirii", impiedicati-va creierul sa renunte la gandire, faceti ca inima sa va fie mai mult decat motorul care ajuta corpul sa traiasca si lasati-o sa se bucure de clipele fericite si pline de savoare ale vietii.

  • -Prezentul e cel care conteaza. Lasati viitorului placerea neprevazutului; nu comiteti greseala de a face previziuni in privinta lucrurilor care se vor intampla. 
  • - Nu-i criticati pe ceilalti doar pentru ca sunt mai tineri si au experiente diferite de ale dumneavoastra.
  • - Nu respingeti in mod sistematic lumea actuala. Faptul ca o cunoasteti foarte putin ar putea actiona ca un stimulent. Interesul fata de tot ceea ce-i inconjoara e unul dintre cele mai bune leacuri pe care il putem recomanda celor ce vor sa ramana tineri.
  • - Munciti: munca poate fi placuta, deoarece le permite oamenilor sa se simta de folos atat lor, cat si celorlalti. Dar nu uitati ca si distractiile pot fi la fel de placute. Alternativa la munca nu e neaparat odihna, care de multe ori consta intr-o contemplare melancolica a propriei persoane si in indepartarea progresiva de viata. Invatati sa calatoriti si sa manifestati curiozitate fata de orice.

 

Echilibrul in viata

Ne-am putea compara viata cu o balanta cu mai multe talgere, fiecare corespunzand diferitelor parti din care e constituit universul fiecarui om: iubirea, familia, munca, distractiile, prietenii etc. Obiectivul nostru e sa mentinem echilibrul intre toate aceste talgere si sa facem in asa fel incat nici unul sa nu aiba o greutate mai mare decat celelalte si astfel sa ne tulbure existenta.

Ca sa ne simtim echilibrati in viata,este important sa stim sa ne programam existenta. Bineinteles, nu e vorba sa ne planificam fiecare zi intr-un mod cat se poate de strict si de riguros, ca si cum am face un orar de internat: daca am proceda asa, cea mai mica schimbare neprevazuta ar fi de ajuns ca sa ne dea peste cap tot programul; in plus, o asemenea programare a vietii e plictisitoare si descurajanta. De aceea, o planificare nu este necesar sa fie inflexibila ori sa excluda placerea noului.


Dragostea, prietenia

Omul nu-i facut sa traiasca singur, ci are nevoie de altii. Relatiile cu ceilalti pot da nastere unei multitudini de sentimente; in general acestea pot fi impartite in sentimente afectuoase si ostile. Cel ce doreste sa aiba o viata frumoasa este bine sa se straduiasca sa le elimine pe cele din urma. Daca reuseste sa creeze in jurul lui o atmosfera de cordialitate si de afectiune, va fi o persoana senina si fericita.

Dar asta nu-i intotdeauna usor de realizat; de multe ori e chiar imposibil, deoarece, in ciuda bunavointei noastre, putem da nastere unor antipatii, invidii. Gentiletea ne poate fi adesea gresit interpretata, iar amabilitatea considerata ipocrita. Ce putem spune? Din nou, e necesar sa fim rabdatori. Nu putem spera sa-i multumim pe toti si sa le fim simpatici. Iubirea si prietenia ii sunt la fel de necesare omului ca si aerul pe care-l respira. Un individ care prefera sa se inchida in singuratate comite o greseala dintre cele mai grave. Nu fugind de viata putem s-o cucerim. Prin urmare, nu asteptati ca altii sa faca primul pas si sa va ofere pe tava prietenia si dragostea pe care ati vrea sa le primiti. E cam pueril sa ganditi asa. Nu mai sunteti copilasii adorabili ai mamicii afectuoase si intelegatoare.

Din momentul in care deveniti adulti, sa invatati sa va dati seama care sunt sentimentele celorlalti, sa alegeti, sa ghiciti, sa recunoasteti, sa vedeti, fara sa va lasati orbit de prejudecatile care v-ar putea face sa excludeti pe nedrept din cercul de prieteni persoane demne de toata stima.

,,Nu va neglijati necazurile, dar depasiti-va suferintele incercand sa le descoperiti originile, adica anulandu-le agresivitatea.’’

 

Adaptare dupa Andree Roberti

Distribuie articolul pe:

Articole recomandate

Propria persoană

Cu un pas înaintea atacului de panică

Pot fi eu sau poți fi tu cel care trece prin experiența neplăcută a unui atac de panică. Potrivit estimărilor specialiștilor o persoană din trei se va confrunta de-a lungul vieții cu un atac de panică. De aceea ar putea fi de folos să cunoaștem cum se manifestă atacul de panică, cum anume ia naștere și mai ales cum am putea să ne ajutăm singuri pentru a-l preveni sau pentru a trece cu bine peste aceasta experiență.

Copii

Violența în școli - practică pentru a ”stâpâni” copiii

Am ales să scriu despre acest subiect, despre violența din școli, pentru că mă intrigă acest subiect, pentru că îl întâlnesc din ce în ce mai des în ultima perioadă și nu este normal, deoarece societatea a evoluat, noi am evoluat și cunoaștem astăzi alte metode, în afară de violență pentru a ne educa și crește copiii.

Copii

Copiii şi emoţiile

Părinţii descoperă adesea că una dintre cele mai dificile și mai complicate datorii care le revin este aceea de a face faţă emoţiilor copiilor lor și comportamentului generat de acestea. Motivul este acela că, atunci când emoţiile copilului sunt stârnite, organismul său se află într-o asemenea stare, încât nu ajungi la nici un rezultat încercând să stai de vorbă cu el și să-i aduci argumente. În multe situaţii, reacţiile copilului îl fac pe adult să se simtă atât de frustrat, încât propriile emo