Limbajul trupului (II)

Calendar de Ionela Şerban

Calendar 23 noiembrie 2017

Propria persoană

Modul în care ne exprimăm, postura, gesturile sunt elemente care ne dau de gol atunci când interacționăm cu ceilalți. Continuăm articolul despre limbajul trupului cu alte noi elemente.

Încrucișarea degetelor 

Modul de împreunare al degetelor reprezintă al doilea dintre cele 3 stereotipuri gestuale generale ale gramaticii gesturilor. La fel ca și încrucișarea brațelor, frecvența mare a repetării lui face din el un stereotip care nu este specific unui anumit context. Încrucișarea degetelor asigură o mai bună conexiune între cele 2 emisfere cerebrale simbolizate prin cele 2 mâini: mâna dreaptă reprezintă emisfera stângă a creierului, iar mâna stângă, emisfera dreaptă a creierului. Acestui gest îi revine rolul de a conecta simbolic energiile dintre cele 2 emisfere. Degetul mare dominant este întotdeauna același la încrucișarea degetelor din automatism. 

Gestul are trei poziţii principale:

  • mâinile încleştate înaintea feţei;
  • mâinile încleştate și aşezate pe masă sau în poziţie de mijloc;
  • mâinile încleştate şi lăsate în poală în poziţie de şedere sau lăsate în jos când stăm în picioare.


Se pare că există o anumită corelaţie şi între nivelul la care mâna este ridicată şi gradul de dispoziţie negată a individului: înțelegerea este mai dificilă cu o persoană care ţine mâinile încleştate într-o poziţie ridicată.

Strângerea de mână

A da mâna cu cineva utilizând ambele mâini denotă sinceritate, încredere, profunzime a sentimentelor. Este nevoie să amintim aici două elemente importante. Mai întâi, mâna stângă este utilizată pentru exprimarea plusului de sentimente pe care iniţiatorul doreşte să le transmită, iar amploarea acestui plus de sentimente este direct legată de drumul parcurs de mâna stângă a iniţiatorului pe braţul celuilalt. În al doilea rând, mişcarea mâinii stângi a iniţiatorului reprezintă o pătrundere în zona intimă şi în cea intimă/restrânsă a celuilalt.

În general, prinderea încheieturii mâinii şi apucarea cotului sunt acceptate numai între prieteni sau rude apropiate şi, în aceste cazuri, doar mâna stângă a iniţiatorului pătrunde în zona intimă a primitorului, în schimb, prinderea umărului şi strângerea braţului superior înseamnă intrare în zona intimă restrânsă şi poate implica o legătură fizică reală. Ele vor fi utilizate numai între oameni care, în timpul strângerii de mână, simt că între ei există o puternică legătură emoţională. Dacă plusul de sentimente nu este reciproc sau iniţiatorul nu are motiv temeinic pentru folosirea ambelor mâini la strângerea mâinii, primitorul va deveni bănuitor, neîncrezător în privinţa intenţiilor imitatorului.

Să presupunem că doi indivizi se întâlnesc pentru prima dată şi se salută cu obişnuita strângere de mână. Cu acest prilej poate să fie transmisă una din cele trei atitudini de bază:

  • - dominarea: dominarea se face simţită prin întinderea mâinii cu palma în jos. Palma nu trebuie să fie întoarsă complet spre podea, dar faţă de palma celuilalt să arate în jos, prin aceasta dându-i de înţeles că dorim să preluăm controlul în cursul întâlnirilor viitoare.
  • - supunerea: întinderea mâinii cu palma în sus este opusul strângerii de mână cu sens de dominare. Ea este eficace mai ales atunci când vrem să încredinţăm conducerea celeilalte persoane sau o lăsăm să înţeleagă că este stăpână pe situaţie.
  • - egalitatea: întinderea mâinii drepte înainte. 

Tipuri de strângere de mână:

Strângerea mâinii în maniera "mănuşă" este denumită uneori şi strângerea de mână a politicienilor. Iniţiatorul acestei tehnici încearcă să creeze impresia că este un om demn de încredere şi onest; efectul va fi însă opus celui scontat, dacă tehnica este aplicată unei persoane întâlnite pentru prima dată. Primitorul va deveni bănuitor şi precaut în privinţa intenţiilor iniţiatorului. "Mănuşa" se recomandă a fi utilizată numai cu oameni pe care iniţiatorul îi cunoaşte bine.

“Peștele mort” - puţine gesturi de salut sunt atât de neplăcute ca strângerea de mână "peştele mort", mai ales dacă mâna e rece sau umedă. Senzaţia de mână moale şi nemişcată pe care o sugerează "peştele mort" îl face pe cel ce foloseşte această strângere de mână nepopular şi mulţi îl vor considera un caracter slab, în special pentru uşurinţa cu care palma sa poate fi răsucită cu faţa în sus. În mod surprinzător, mulţi oameni care dau mâna în maniera "peşte mort" nu sunt conştienţi că procedează în acest fel. De aceea este bine să cerem părerea prietenilor noştri despre modul în care dăm mâna, înainte de a ne decide cum să procedăm în viitor.

 

Text adaptat după Andrei Codoban și Allan Pease

Distribuie articolul pe:

Articole recomandate

Propria persoană

Cu un pas înaintea atacului de panică

Pot fi eu sau poți fi tu cel care trece prin experiența neplăcută a unui atac de panică. Potrivit estimărilor specialiștilor o persoană din trei se va confrunta de-a lungul vieții cu un atac de panică. De aceea ar putea fi de folos să cunoaștem cum se manifestă atacul de panică, cum anume ia naștere și mai ales cum am putea să ne ajutăm singuri pentru a-l preveni sau pentru a trece cu bine peste aceasta experiență.

Copii

Violența în școli - practică pentru a ”stâpâni” copiii

Am ales să scriu despre acest subiect, despre violența din școli, pentru că mă intrigă acest subiect, pentru că îl întâlnesc din ce în ce mai des în ultima perioadă și nu este normal, deoarece societatea a evoluat, noi am evoluat și cunoaștem astăzi alte metode, în afară de violență pentru a ne educa și crește copiii.

Propria persoană

Expresia respectului de sine

Despre încrederea în sine s-a vorbit și încă se vorbește foarte mult. Totuși, referindu-ne la respectul de sine, există câteva moduri simple și evidente prin care acesta se manifestă.