Generozitatea şi egoismul la copii

Calendar de Ana-Maria Sandu

Calendar 16 ianuarie 2018

Copii

Este caracteristic copilului mic să creadă că lumea se învârte în jurul lui, că el este cea mai importantă persoană din lume și că toţi  să se îngrijească doar de nevoile lui. Atunci când un copil are acest simţământ, este dificil sau aproape imposibil să se gândească la altceva decât la satisfacerea propriilor dorinţe. Încet, încet, în timp ce îi satisfaci copilului nevoile, astfel încât să se poată simţi fericit și în siguranţă, el este nevoit să înveţe ca, la rândul său, să-i ajute pe ceilalţi și să împartă cu ei ce are.

Pentru un copil de doi ani, este foarte dificil să împartă cu ceilalţi lucrurile lui sau să aștepte până îi vine rândul. La această vârstă ar putea exista mai puţine conflicte dacă ai avea mai multe jucării de același fel, atunci când un copil de aceeași vârstă vine să se joace împreună cu al tău.

Pe la vârsta de patru ani, atunci când încep să se dezvolte imaginaţia și sensibilitatea faţă de cei din jur, copilului îi este mult mai ușor să împartă cu alţii ceea ce are. De-abia la vârsta de  opt  ani  generozitatea  conștientă  își  atinge  apogeul.  Atunci, copilul le va da prietenilor săi, dacă nu este supravegheat îndeajuns, până și cele mai îndrăgite lucruri care îi aparţin.

  • Persoana generoasă este dispusă să-și adapteze nevoile și dorinţele proprii la nevoile și la dorinţele celorlalţi.

 

Pentru a-l ajuta pe copil să înveţe să împartă cu ceilalţi, ar fi bine să ţii cont de următoarele aspecte:

1. Nu-l obliga pe copil să dea din lucrurile sale. 

Procedând astfel, este posibil să-l faci ca, în cele din urmă, să împartă cu ceilalţi, dar actul renunţării la diverse lucruri, lipsit de simţământul generozităţii, nu conduce la efectul dorit, și anume acela de a-l face pe copil mai dispus să dăruiască și în ocaziile următoare. De exemplu, este posibil ca o fetiţă să renunţe la păpușa sa preferată, dar este mânioasă pentru că trebuie să facă acest lucru și este hotărâtă ca data viitoare să își ascundă jucăriile, astfel încât să nu mai fie obligată să le dea.

De asemenea, este adevărat că unii copii, chiar și la vârsta de patru sau cinci ani, manifestă încă un puternic atașament faţă de lucrurile lor. Dacă un copil aduce la tine în casă o jucărie care îi aparţine, nu ar fi indicat să-i ceri să ţi-o dăruiască ţie. Cu toate acestea, el ar fi nevoit să accepte urmările de neevitat, și anume ca tu să pui jucăria respectivă deoparte, în cazul când copiii tăi sunt mult prea dornici să se joace cu ea sau prea nemulţumiţi, pentru că nu au voie să  o  folosească. 

Uneori,  copiii  nu  sunt  dispuși  să  cedeze  altora jucăriile lor, de teamă că aceștia li le vor strica. Îi poţi ajuta în această  privinţă,  organizând  totul  în  așa  fel,  încât  joaca  să  se desfășoare în siguranţă și asigurându-l pe copilul musafir că vei avea grijă să nu se întâmple nimic cu lucrurile lui.

În situaţia când există doar o singură jucărie de un anume fel și un copil a așteptat îndelung să îi vină rândul, s-ar putea să fie nevoie să stabilești anumite reguli sau anumite limite în ceea ce privește folosirea respectivei jucării de către aceeași persoană. Copilului îi va fi mai ușor să renunţe la o jucărie dacă îl avertizezi dinainte că mai are dreptul doar la cinci minute de joacă, decât dacă vii, pur și simplu, și îi smulgi jucăria din mână, ca să i-o dai altui copil.

2. Ajută-ţi copilul să se descurce singur în situaţiile în care este nevoit să împartă lucrurile cu alţi copii. 

Este cu mult mai bine să-i înveţi pe copii să împartă cu ceilalţi din proprie iniţiativă, decât să fii nevoit să le impui acest lucru într-un fel sau altul. Atunci când un copil vrea ceva ce aparţine altui copil, să-i spună acestuia: „Când nu te mai joci cu jucăria aceasta, vrei să mi-o dai și mie puţin? Te rog!”.

La început, este posibil ca celălalt copil să spună: „Nu”. Atunci este datoria ta să-i explici acestuia că, atunci când va termina de jucat cu acea jucărie, să nu uite să-i spună celui care dorea jucăria, că a terminat de jucat cu ea și că o poate lua. Este bine să-i reamintești și celui care a așteptat că acum este rândul lui să se joace. În acest fel, copilul care la început nu a vrut să dea jucăria va simţi bucuria dăruirii, văzându-l pe celălalt cât de fericit este.

3. De obicei, generozitatea nu apare spontan, ci se învaţă.

Ca părinte, este bine să-i încurajezi în mod continuu pe copiii tăi în această privinţă și să le răsplătești orice atitudine de generozitate și dăruire. Ar fi bine să te porţi în așa fel, încât să le placă să împartă cu ceilalţi.

 

Text adaptat după Kay Kuzma

Distribuie articolul pe:

Articole recomandate

Propria persoană

Cu un pas înaintea atacului de panică

Pot fi eu sau poți fi tu cel care trece prin experiența neplăcută a unui atac de panică. Potrivit estimărilor specialiștilor o persoană din trei se va confrunta de-a lungul vieții cu un atac de panică. De aceea ar putea fi de folos să cunoaștem cum se manifestă atacul de panică, cum anume ia naștere și mai ales cum am putea să ne ajutăm singuri pentru a-l preveni sau pentru a trece cu bine peste aceasta experiență.

Copii

Violența în școli - practică pentru a ”stâpâni” copiii

Am ales să scriu despre acest subiect, despre violența din școli, pentru că mă intrigă acest subiect, pentru că îl întâlnesc din ce în ce mai des în ultima perioadă și nu este normal, deoarece societatea a evoluat, noi am evoluat și cunoaștem astăzi alte metode, în afară de violență pentru a ne educa și crește copiii.

Copii

Copiii şi emoţiile

Părinţii descoperă adesea că una dintre cele mai dificile și mai complicate datorii care le revin este aceea de a face faţă emoţiilor copiilor lor și comportamentului generat de acestea. Motivul este acela că, atunci când emoţiile copilului sunt stârnite, organismul său se află într-o asemenea stare, încât nu ajungi la nici un rezultat încercând să stai de vorbă cu el și să-i aduci argumente. În multe situaţii, reacţiile copilului îl fac pe adult să se simtă atât de frustrat, încât propriile emo