Divorțul și consecințele lui asupra copiilor

Calendar de Ana Maria Ceornea

Calendar 13 septembrie 2017

Copii

Un divorț nu provoacă întotdeauna traume copiilor implicați. Se întâmplă acest lucru însă, atunci când, copiii sunt prinși la mijloc, în ”războiul părinților”, între ostilitățile dintre ei. Pentru un copil este extrem de dureros să ia parte și să privescă cum cei doi părinți ai săi se luptă, în loc să se iubească. 

Dar cel mai grav lucru, pentru copilul în cauză, este de a fi implicat într-un proces de învrăjbire a unui părinte către celălalt, el fiind aici, un instrument. Unii copii sunt învățați să-și respingă un părinte, ca urmare a influenței exercitate de către celălalt. Sunt încurajați să ia parte la certuri, să intervină între părinți sau chiar să aducă critici sau acuze la adresa părintelui respins sau ”rău”. Consecința dură pentru copil este aceea că nu mai simte nevoia și dorința de a menține legătura cu părintele în cauză. Încercarea de a strica sau denatura relația unui copil cu unul dintre părinți, cu scopul de obține un avantaj, poate fi considerată o formă de abuz emoțional asupra acestuia.   

Se poate ajunge aici, de a pune copilul împotriva unui părinte respins, mai ales în situația în care acesta este excesiv de dependent sau de apropiat de părintele în grija căruia se află, deoarece este ușor de influențat și manipulat pentru a manifesta atitudini sau comportamente negative la adresa celuilalt părinte al său. 

În situația în care un copil se întoarce împotriva unuia dintre părinți sub influența și încurajarea celuilalt părinte, dacă se îndepărtează sau simte ură, frică față de acesta, se produce fenomenul ”spălare pe creier”, așa cum l-au denumit unii specialiști în problematica divorțului. Ne putem da seama că un copil este ”spălat pe creier”, de către părintele său prin următoarele aspecte: în trecut, copilul și-a exprimat afecțiunea și sentimente de iubire față de părintele respins, au petrecut timp frumos împreună, aștepta cu drag să îl vadă, să se joace cu el, a tânjit după prezența și atenția lui. Toate acestea dispar subit și apar deodată sentimente de ură, de frică, de respingere și nu-și mai dorește prezența părintelui respins. 

Se ajunge la acest fenomen și în situațiile în care părintele care are în grijă copilul, conștient și intenționat folosește cuvinte urâte despre fostul partener, minte în legătură cu unele comportamente sau atitudini pentru a-i crea o imagine negativă în fața copilului, exagerează în unele privințe pentru a-l pune într-o lumină proastă. Pentru a-și exprima suferința și a putea să se elibereze de ea, părinții separați de puțină vreme simt nevoia de a-și exprima furia și durerea în fața unui auditoriu sau a copilului. Dacă în joc sunt și motive de răzbunare sau de a obține beneficii materiale, părintele creionează în mintea copilului un portret mai puțin favorabil al părintelui respins. 

  • Cât sunt mici, copiii se identifică cu ambii părinți și resimt denigrarea celuilalt părinte ca pe un atac personal și ca pe o ofensă la adresa propriei persoane. Când un părinte îl denigrează pe celălalt, își denigrează și copilul în același timp. 

 

În cazul unui divorț cu consecințe negative pentru ambele părți, în care nu există un acord amiabil între părțile implicate și copilul ia parte la toate aceste răutăți și suferințe emoționale, aceștia renunță la o parte din copilăria lor, la bucuria vârstei, fiind centrați pe a fi de partea unuia sau a altuia dintre părinții săi, de a trăi sentimente și emoții care-l maturizează înainte de vreme sau care îl ”împietresc” emoțional

Un mod foarte întâlnit de răzbunare pe fostul partener, este să-l privezi pe acesta de prezența și iubirea copiilor comuni.  Este o metodă care, aduce unele rezultate scontate și care prin această manipulare, părintele obține ceea ce și-a propus. Doar că, cel care suferă cel mai tare, este chiar, copilul, care devine o marionetă trasă de ambele mâini, dar în direcții diferite, așa cum sunt poziționați părinții săi. 

De cele mai multe ori, când se ajunge și se produce un divorț, părinții iubitori care erau înainte, uită de rolul lor de protector al copiilor și se transformă în niște tirani ai acestuia, față de fostul partener sau față de ei înșiși, chiar. Din durerea cauzată de despărțire, se trece la atac, la a fi ”rău și crud”, pentru a pedepsi fostul partener, cu orice preț. 

Un divorț poate avea, printre altele și următoarele consecințe: 

  • - Limite slab stabilite
  • - Răzbunare
  • - Vinovăție
  • - Nesiguranță
  • - Ură 
  • - Ostilitatea față de copii
  • - Gelozie
  • - Competiție
  • - Paranoia
  • - Abuz emoțional
  • - Copii predispuși la alienare emoțională. 

 

Divorțul reprezintă una dintre cele mai grele etape ale vieții, dar în majoritatea cazurilor, ambii parteneri au contribuit la deteriorarea căsnicii. În aceste condiții, este inadmisibil, ca părinte, să te folosești de copil pentru a te răzbuna sau  pentru a face față durerii. Un părinte are obligația să-i apere interesele copiilor lui, să aibă tăria de a înfrunta suferința pe care o provoacă copiilor.  

 
Sursă articol: psihoterapeut Ana-Maria Ceornea

Distribuie articolul pe:

Articole recomandate

Copii

Cum pot încuraja părinții sinceritatea?

Atunci când devenim părinți dorim să oferim copilului nostru tot ce este mai bun pentru a se dezvolta armonios. Indiferent dacă este vorba de alimentatie, de a merge la cele mai bune școli sau de a-i insufla cele mai nobile valori morale, nici un efort nu este prea mare.

Copii

Cum să creștem un copil încrezător și responsabil

La fel ca și noi, adulții, copiii noștri au nevoile lor, care cer a fi satisfăcute și îndeplinite. Pentru a le putea cunoaște care le sunt nevoile, este necesar să-i cunoaștem mai întâi. Întâlnesc în practica din cabinet, foarte des, cazuri de părinți hiperprotectivi care nu le permit propriilor copii să se dezvolte și să crească liber, armonios și independent și astfel nu-i cunosc îndeajuns, de ce sunt capabili să facă și ce anume mai au de învățat.

Copii

Mama îmi spune că mă iubește, dar eu nu simt asta!

Călătoria mea ca părinte a început acum 12 ani și nu a fost una dintre cele mai ușoare sau mai comode, așa cum nu sunt nici unele dintre călătoriile pe care îmi doresc, poate, de ani de zile să le fac. Ca marea majoritate a copiilor din generația mea, am crescut într-o familie în care se punea preț pe imaginea pe care o afișăm, cum ne purtăm cu ceilalți, cât de educați suntem și ce rezultate avem.