Copiii şi înţelegerea valorii personale

Calendar de Ana-Maria Sandu

Calendar 16 iulie 2018

Copii

Imaginea  pe  care  o  are  un  copil  despre  el  însuși – dacă  se consideră o persoană de mare valoare sau una cu totul lipsită de importanţă – este  factorul  esenţial  în  determinarea  fericirii  și  a împlinirii  lui  viitoare.  Copilul  poate  să  aibă  frumuseţe  și inteligenţă, bogăţii și talent, familia poate să fie apreciată, dar, dacă în sufletul lui copilul nu se preţuiește, ci se consideră inferior altora, toate celelalte nu-i vor fi de un prea mare folos.

Obiectivul părinţilor ar fi bine să fie acela de a-l ajuta pe copil să se dezvolte și să-și atingă adevăratul potenţial în ceea ce privește comportamentul, fericirea și competenţa, devenind o persoană cu un simţământ sănătos al valorii personale.

Cel care își apreciază valoarea are respect faţă de sine, faţă de caracterul și comportamentul său. El crede în capacităţile sale și, de aceea, are tăria și încrederea lăuntrică de a-și pune ţinte noi și de a încerca să le atingă. Dacă dă greș, nu se lasă copleșit de sentimentele de eșec și de vinovăţie. El este în stare să se ridice și să o ia de la capăt.

O persoană care are simţământul valorii personale știe nu numai că are o valoare înnăscută, intrinsecă, ci și că poate contribui ea însăși la creșterea acestei valori, lucru care va fi apreciat de ceilalţi. În același timp, o astfel de persoană se simte iubită și preţuită de cei apropiaţi. Cu alte cuvinte, se simte bine așa cum este; și, pentru că se acceptă și se apreciază pe sine, poate să îi accepte și să îi preţuiască și pe ceilalţi, tratându-i cum se cuvine.

De obicei, un copil se preţuiește la nivelul la care simte că îl preţuiesc  ceilalţi,  în  special  persoanele  importante  din  viaţa  sa. Părinţii, restul familiei, educatorii și prietenii devin pentru el un fel de oglindă, în care se privește pe sine. Dar, dacă aceasta este singura lui sursă de autoapreciere, există mai multe pericole.

Primul dintre ele este acela că modul în care percepe copilul realitatea poate fi deformat. Poate că alţii îl apreciază atunci când el, de fapt, greșește. Mesajele care ajung la el pot fi colorate de emoţiile  sau  de  comportamentul  negativ  al  altcuiva,  devenind atitudini pe care copilul le consideră a fi îndreptate împotriva sa, pentru că nu este preţuit.

Al doilea pericol stă în faptul că ceilalţi s-ar putea să nu-l cunoască prea bine, astfel că aprecierea lor este defectuoasă. În acest caz nefericit, copilul este nevoit să-și estimeze valoarea personală bazându-se pe reacţiile acelor persoane care nu au avut suficiente informaţii despre el sau ale căror informaţii sunt incorecte. În ambele situaţii, copilul are de pierdut.

Există  cinci  componente  diferite  care  contribuie  la  formarea simţămintelor pe care le avem cu privire la propria persoană:

  • 1. Imaginea de sine: ce simte o persoană în legătură cu înfăţișarea sa și cu aspectele materiale ale acestei vieţii.
  • 2. Aprecierea de sine: ce simte o persoană cu privire la sine, atunci când se compară cu ceilalţi. Această componenetă este adesea determinată de cât de simpatizat este copilul în colectivitate.
  • 3. Încrederea în sine: ce simte o persoană în urma interacţiunii ei cu mediul în care trăiește, în urma folosirii propriilor talente și capacităţi.
  • 4. Respectul de sine: ce simte o persoană cu privire la capacitatea sa de a se ridica la înălţimea propriului sistem de valori.
  • 5. Valoarea de sine: ce simte o persoană cu privire la adevărata ei valoare.

 

Cu toate că fiecare dintre aceste componente afectează felul în care se percepe copilul, părinţii ar fi bine să fie atenţi să nu promoveze imaginea de sine, aprecierea de sine și încrederea în sine, ca factori majori. Aceste trei lucruri sunt extrem de subtile. Un accident sau o anormalitate cât de mică pot schimba complet imaginea de sine a copilului.  Respingerea  din  partea  celorlalţi  copii,  într-un  grup obișnuit, îi poate distruge aprecierea de sine.

Și eșecul la un test sau la un examen școlar poate dăuna imaginii de sine. De aceea, încurajaţi-l pe copil să pună accentul pe respectul de sine (să-ţi fii credincios ţie însuţi) și pe adevărata valoare de sine. Respectul de sine și valoarea de sine îi va asigura copilului un adevărat amortizor împotriva asperităţilor și loviturilor vieţii, care i-ar putea afecta simţământul valorii personale. Valoarea de sine poate fi influenţată de succese și de eșecuri.

Este un mit ideea că lucrurile bune li se întâmplă doar oamenilor buni. Copilul are nevoie să fie învăţat că viaţa este dificilă și adesea nedreaptă, dar ce ţi se întâmplă (fie bun, fie rău), nu are nimic de-a face cu valoarea ta, ca persoană. Toţi facem greșeli. Lucrul cu adevărat important este să accepţi locul și rolul pe care ţi le dă viaţa și să le valorifici cât mai bine cu putinţă, nelăsând ca nereușitele să te facă să te consideri fără valoare.

Simţământul pe care îl are un copil cu privire la sine este atât de important, încât părinţii ar fi bine să aibă grijă să nu i-l rănească sau să i-l distrugă. Aceiași factori care golesc cupa de dragoste a copilului îi pot distruge și simţământul valorii de sine: exprimarea aprobării doar atunci când copilul este bun; ridiculizarea lui, în încercarea de a-l corecta; ameninţarea; o atitudine critică; ţipatul; exprimarea dezamăgirii sau a dezgustului; aplicarea tratamentului tăcerii; să fii întotdeauna prea ocupat; să uiţi de gesturile de rutină care exprimă dragostea sau să folosești numele copilului într-un context negativ.

  • În esenţă, dacă nu te simţi iubit, n-ai cum să te simţi prea bine în propria piele.

 

O metodă potrivită de a înţelege vulnerabilitatea valorii de sine a unui copil este aceea de a te gândi la propria experienţă. Pune-ţi singur întrebări precum:

  • Ce simţi în legătură cu propria persoană?
  • De ce simţi în felul acesta? 
  • Ţi-au spus părinţii sau profesorii ceva care ţi-a creat această impresie? 
  • Cum te simţi atunci când ești apreciat? 
  • Cum te simţi când cineva îţi vorbește aspru sau te critică? 
  • Ce simţi când cineva observă cât de bine ţi-ai făcut lucrarea? 
  • Ce simţi când încerci să realizezi o lucrare dificilă și nu primești nici un fel de susţinere sau de încurajare din partea celor din jur?
  • Ce simţi când cineva îţi spune: „Știam că nu vei fi în stare să faci lucrul acesta”?
  • Ce simţi când cineva îţi spune: „Știam că poţi s-o faci”?
  • Comentarii de genul acesta pot să contribuie fie la zidirea, fie la distrugerea valorii de sine.

 

Adaptare după Kay Kuzma

Distribuie articolul pe:

Articole recomandate

Propria persoană

Cu un pas înaintea atacului de panică

Pot fi eu sau poți fi tu cel care trece prin experiența neplăcută a unui atac de panică. Potrivit estimărilor specialiștilor o persoană din trei se va confrunta de-a lungul vieții cu un atac de panică. De aceea ar putea fi de folos să cunoaștem cum se manifestă atacul de panică, cum anume ia naștere și mai ales cum am putea să ne ajutăm singuri pentru a-l preveni sau pentru a trece cu bine peste aceasta experiență.

Copii

Violența în școli - practică pentru a ”stâpâni” copiii

Am ales să scriu despre acest subiect, despre violența din școli, pentru că mă intrigă acest subiect, pentru că îl întâlnesc din ce în ce mai des în ultima perioadă și nu este normal, deoarece societatea a evoluat, noi am evoluat și cunoaștem astăzi alte metode, în afară de violență pentru a ne educa și crește copiii.

Copii

Copiii şi emoţiile

Părinţii descoperă adesea că una dintre cele mai dificile și mai complicate datorii care le revin este aceea de a face faţă emoţiilor copiilor lor și comportamentului generat de acestea. Motivul este acela că, atunci când emoţiile copilului sunt stârnite, organismul său se află într-o asemenea stare, încât nu ajungi la nici un rezultat încercând să stai de vorbă cu el și să-i aduci argumente. În multe situaţii, reacţiile copilului îl fac pe adult să se simtă atât de frustrat, încât propriile emo