Ce simți când ești gelos?

Calendar de Ana-Maria Sandu

Calendar 04 decembrie 2017

Propria persoană

„Gelozia  este  un  sentiment  abominabil,  una  dintre  durerile extraordinare  ale  iubirii".

Puţine  persoane  îşi  recunosc  şi  îşi  afirmă  gelozia.  E  un sentiment de care se ruşinează cel care-l simte, pentru că adesea aduce o întreagă producţie imaginară de violenţă şi distrugere, violenţă împotriva sa, a celuilalt sau a rivalului (o terţă persoană). Recunoaştem  gelozia  după  efecte.  Are  o  deosebită  putere  de eroziune. Ea uzează, aduce la saturaţie sentimentele cele mai vii, relaţiile cele mai frumoase.

Astfel,  suntem  trimişi  la  natura  iubirii  sau  a  ataşamentului  care susţine gelozia. Este o iubire din nevoie sau din dorinţă? Oare este iubirea atât de visată, de idealizată, de închipuită, încât nici o relaţie reală nu o poate egala? 

Gelozia  este  întâlnită  mai  ales  în  cazul  iubirii  din  nevoie.  Gelozia amoroasă  este  un  ansamblu  de  sentimente  şi  senzaţii  incontrolabile, impulsive, care se autohrănesc din orice element real sau inventat, scoase dintr-o realitate în schimbare, care se întreţine din mişcările inimii  şi ale sufletului.  Cei  care  au  simţit  iubirea  sau  care  au  trăit  sentimentul îndrăgostirii ştiu ce amestec de bucurie, nelinişti, plăceri şi dureri, aşteptări şi decepţii, entuziasm şi depresie traversează, stăpânește şi înfloreşte pasiunea  amoroasă.  La  aceasta  se  adaugă  o  suferinţă  specifică  foarte intensă în cazul în care intervine gelozia.

Gelozia se hrăneşte din imaginar 

Ne imaginăm mai ales ce trăieşte celălalt, partenerul, ce simte, ce nu  mai  simte  sau  ce  nu  simte.  Acest  imaginar  ni  se  înscrie  în  corp  prin senzaţii  fizice  de  o  violenţă  care  ne  surprind  şi  ne  bulversează  ca  o tornadă sau un taifun intens. E  dificil  să  descrii  intensitatea  şi  nivelul  sentimentelor  celui  care suferă de gelozie. E inutil, de altfel, să vrei să linişteşti sau să consolezi un gelos. Revine fără încetare asupra unui detaliu, a unui cuvânt sau a unui comportament  care îi reactivează  suferinţa  şi  îl  întoarce  pe  dos  cum  ar face-o un val nesfârşit de seisme. Gelozia îi dă celui care o resimte sentimentul de panică, de neant sau de respingere.

Gelozia între fraţi 

E deja banal să vorbeşti despre gelozia dintre fraţi, însoţită deseori de un sentiment de nedreptate. Este adevărat că orice iubire maternă sau paternă e nedreaptă, în sensul că nu se manifestă identic faţă de toţi copiii din familie. Copiii  unui  cuplu  sunt  născuţi  în  momente  diferite  ale  istoriei  lor, ale  călătoriei  sau  ale  tatonărilor  lor.  Fiecare  soseşte  într-un  context complex,  fiecare  este  înconjurat  de  aşteptări,  dorinţe,  misiuni  sau speranţe diferite, în funcţie de scenele acestei istorii. 

  • Consecinţele  geloziei  dintre  fraţi  ar  putea  fi  atenuate  dacă  acest sentiment ar fi pur şi simplu recunoscut şi acceptat.

 

„Aveam  5  ani  şi  treceam  adesea  cu  camionul  meu  de  lemn  peste capul fratelui meu de 1 an. Mama îmi spunea: «Tu eşti mare, trebuie să-l iubeşti, e fratele tău.» Îmi cerea să am sentimente pe care nu le aveam. Dacă  ea  ar  fi  putut  măcar  să-mi  confirme  adevăratele  mele  sentimente: «Da, îl deteşti, crezi că ocupă prea mult loc, că e  în plus. E sentimentul tău, înţeleg că aşa simţi», asta m-ar fi ajutat să trec peste gelozie." Această  transpunere  în  cuvinte  ar  elimina  multe  dureri,  ar  alina aşteptările.  Recunoaşterea  sentimentelor  actuale,  cele  pe  care  le  avem  la  un moment dat — în loc să le negăm — este o formă de confirmare a sinelui. 

  • „Exist prin ceea ce simt şi sunt înţeles." 

 

Greşeala părinţilor sau a educaţiei este cel mai adesea de a vrea să negi, să minimizezi sau să transformi sentimentul încercat de cel care este gelos, care se simte gelos... într-un sentiment pozitiv pe care nu-l are.

Gelozia în cuplu 

În  relaţia  de  iubire,  gelozia  este  asociată  posedării  fiinţei  iubite. Dorinţa de a-l poseda pe celălalt, de a-l păstra pentru tine, eventual, de a-l supune dorinţelor şi temerilor proprii, iată preţul sentimentului de iubire din nevoie. În  relaţia  de  iubire,  e  bine  ca  fiecare  să  se  definească  repede, devreme.  Să-şi  delimiteze  teritoriul  (timp,  spaţiu),  să-şi  redefinească frecvent  aşteptările,  nevoile,  să-şi  clarifice  dorinţele  şi  cererile.  Să recunoască  pragurile  de  toleranţă  şi  zonele  de  intoleranţă.  Să  înveţe  să spună: „Iată ce e bine pentru mine, ce e mai puţin bine sau inacceptabil pentru mine." Pare un drum lung de parcurs într-o relaţie de cuplu fondată pe  durată,  pe  un  proiect  comun,  pe  schimb,  pe  o  punere  în  comun  a sentimentelor şi speranţelor. 

Dacă  iubirea  pentru  celălalt  este  înrădăcinată  în  vechi  nevoi totalitariste şi care impun, va fi greu să eviţi gelozia care poluează relaţia. Vor fi momente bune, încântătoare, contaminate de reproşuri, revendicări exagerate  faţă  de  elementul  declanşator:  o  clipă  de  uitare,  un  surâs,  o privire, un cuvânt nepotrivit. Armele  de  luptă  preferate  ale  gelosului  sunt  acuzaţia  indirectă  şi învinovăţirea. Cealaltă  armă  frecvent  utilizată  este  devalorizarea,  descalificarea propriei persoane, care în acelaşi timp îl descalifică şi pe celălalt.

Uneori,  gelozia  este  o  tentativă  disperată  de  a  păstra  controlul asupra  celuilalt  şi  de  a-i  interzice  să  ne  abandoneze,  căci  la  rădăcina geloziei  stă  anxietatea,  teama  îngrozitoare  de  abandon,  pierdere  sau respingere.

Gelosul foloseşte adesea cuvântul „înşelat": 

  • ¤ „M-am înşelat în privinţa ta." 
  • ¤ „M-ai înşelat." 
  • ¤ „Mă simt înşelat de tine." 

 

Ar fi mai drept să spunem că gelosul nu se înşeală decât pe sine. De aceea îi este greu să renunţe la gelozie. 

,,Gelozia înseamnă să vrei să păstrezi viitorul în trecut şi să menţii clipa prezentă pentru totdeauna.’’

 

Text adaptat după Jacque Salome

Distribuie articolul pe:

Articole recomandate

Propria persoană

Cu un pas înaintea atacului de panică

Pot fi eu sau poți fi tu cel care trece prin experiența neplăcută a unui atac de panică. Potrivit estimărilor specialiștilor o persoană din trei se va confrunta de-a lungul vieții cu un atac de panică. De aceea ar putea fi de folos să cunoaștem cum se manifestă atacul de panică, cum anume ia naștere și mai ales cum am putea să ne ajutăm singuri pentru a-l preveni sau pentru a trece cu bine peste aceasta experiență.

Copii

Violența în școli - practică pentru a ”stâpâni” copiii

Am ales să scriu despre acest subiect, despre violența din școli, pentru că mă intrigă acest subiect, pentru că îl întâlnesc din ce în ce mai des în ultima perioadă și nu este normal, deoarece societatea a evoluat, noi am evoluat și cunoaștem astăzi alte metode, în afară de violență pentru a ne educa și crește copiii.

Propria persoană

Expresia respectului de sine

Despre încrederea în sine s-a vorbit și încă se vorbește foarte mult. Totuși, referindu-ne la respectul de sine, există câteva moduri simple și evidente prin care acesta se manifestă.