Adolescența sau când copilul nu ne mai ascultă

Calendar de Liliana Timofte

Calendar 17 iulie 2018

Copii

Adolescența, o periodă plină de provocări, atât pentru părinți, cât și pentru copii.  Adolescent fiind ești nevoit să faci față noului val de emoții și sentimente, să reușești să găsești un echilibru confortabil pentru tine în relaționarea cu cei din jur, să înțelegi și să accepți schimbările ce au loc la nivelul propriului corp sau să te confrunți cu un mod nou de a lua decizii și de  a-ți asuma responsabilități.

Părintele are nevoie să facă la rândul lui față unor noi provocări: copilul nu mai este de acord cu ideile lui, este rugat să bată la ușă când intră în camera acestuia și să reușească să facă față schimbarilor de comportament și rebeliunii specifice acestei vârste, o sarcină deloc ușoară.

Uneori această perioadă din viața noastră, indiferent că suntem adolescent sau părinte de adolescent, poate fi dificilă și greu de gestionat. Cu toate acestea ține de noi dacă alegem să așteptăm să treacă, să ne angăjam într-o luptă pentru putere între adult și adolescent cu numeroase conflicte sau să înțelegem particularitățile acestui moment și să le folosim în avantajul nostru.

Toate schimbările care au loc în adolescență la nivelul corpului, în modul de a gândi și simți sau în modul de a relaționa sunt datorate în cea mai mare parte modificărilor fiziologice ce au loc la nivelul creierului. Aceste modificări ce au loc la începutul adolescenței favorizeză apariția următoarelor caracteristici ale minții specifice vârstei:

1. Căutarea noului

Modul de funcționare a creierului este diferit la vârsta adolescenței, astfel impulsul de a obține satisfacție este crescut în comparație cu alte perioade ale vieții, prin urmare crește dorința de a experimenta lucruri noi, de a trăi intens. Acesta este motivul pentru care vedem tineri care se implică în comportamente riscante în căutarea senzaționalului.

Dorința de a experimenta nu are doar conotație negativă, ea aduce cu sine disponibilitatea la schimbare, dorința de implicare în activități noi, care pot fi folosite în beneficiul adolescentului. Cu ajutorul adultului pot fi găsite moduri noi de a trăi aventura, fără riscuri majore și cu beneficii substanțiale.

2. Implicarea socială

În această perioadă tinerii sunt orientați mai mult spre cei de aceeași vârstă cu ei, caută să interacționeze cu cât mai multe persoane și să își facă noi prieteni. Dorința de relaționare socială și sprijinul obținut prin legarea de noi prietenii asigură, atât pe moment, dar și mai ulterior în viață o stare de bunăstare și împlinire. Partea mai puțin benefică a acestei caracteristici este tendința unor adolescenți de blocare a relaționării cu adultul. În acest caz el nu mai ține cont de experiența și sfaturile părintelui, crescând  riscul de a se angaja în comportamente periculoase pentru sine ori cei din jur.

3. Intensitate emoțională crescută

Tânărul adolescent își trăiește experiențele prin prisma emoțiilor. Pe de o parte acest lucru este cel care îi oferă energie și vitalitate, pe de altă parte este destul de dificil să gestionezi și să echilibrezi toate aceste trăiri. Intensitatea crescută la care sunt trăite emoțiile de către adolescent poate da naștere la impulsivitate, irascibilitate și stări de indispoziție fară o cauză anume.

4. Explorarea creativă

Noul mod de a gândi și percepe lumea creează contextul pentru noi întrebări. Astfel tânarul nu se mai multumește cu soluțiile primite din exterior cu privire la diverse probleme, începe să caute propriul mod de a rezolva lucrurile, noi idei și concepte ce pot fi baza inovației în diverse domenii.  Atunci când adolescentul este în cătarea sensului vieții sau a rolului său pe pământ pot să apară crize de identitate, confuzie sau dezorientare.

Cunoscând aceste schimbări cu care se confruntă copiii noștri la vârsta adolescenței, cel mai bun mod de a-i ajuta să se dezvolte armonios este să relaționăm cu ei să incercăm să îi înțelegem nu să-i corectăm.

Cum putem face acest lucru?

În primul rând să fim deschiși la ceea ce se întămplă, în sensul de a recunoaște și accepta că relația noastră cu copilul este în continuă schimbare odată cu creșterea acestuia.

În al doilea rând să fim ,,prezenți” pentru copilul nostru. Când spun ,, prezenți” mă refer la faptul de a fi conștienți de gândurile și credințele noastre, dar și de gândurile și credințele copilului nostru. Este important să dăm voie tânărului să-și spună punctul de vedere cu privire la calea de urmat în diferite situații și să găsim puncte comune cu modul nostru de a vedea lucrurile. Când spun ,,prezenți” mă mai refer și la faptul de a rezona cu ceea ce se petrece în lumea lor interioară, de a le spune că ne dăm seama de emoțiile pe care le trăiesc, că le înțelegem și că suntem alături de ei.

A ține cont de părerea copilului tău, a înțelege ceea ce simte nu înseamnă a-ți pune în pericol poziția de părinte, ci dimpotrivă arată că respecți persoana care devine. Iar acesta se va simți în siguranță, va avea mai mare încredere și deschidere față de tine.

 
Sursă articol: psihoterapeut Liliana Timofte

Distribuie articolul pe:

Articole recomandate

Propria persoană

Cu un pas înaintea atacului de panică

Pot fi eu sau poți fi tu cel care trece prin experiența neplăcută a unui atac de panică. Potrivit estimărilor specialiștilor o persoană din trei se va confrunta de-a lungul vieții cu un atac de panică. De aceea ar putea fi de folos să cunoaștem cum se manifestă atacul de panică, cum anume ia naștere și mai ales cum am putea să ne ajutăm singuri pentru a-l preveni sau pentru a trece cu bine peste aceasta experiență.

Copii

Violența în școli - practică pentru a ”stâpâni” copiii

Am ales să scriu despre acest subiect, despre violența din școli, pentru că mă intrigă acest subiect, pentru că îl întâlnesc din ce în ce mai des în ultima perioadă și nu este normal, deoarece societatea a evoluat, noi am evoluat și cunoaștem astăzi alte metode, în afară de violență pentru a ne educa și crește copiii.

Copii

Copiii şi emoţiile

Părinţii descoperă adesea că una dintre cele mai dificile și mai complicate datorii care le revin este aceea de a face faţă emoţiilor copiilor lor și comportamentului generat de acestea. Motivul este acela că, atunci când emoţiile copilului sunt stârnite, organismul său se află într-o asemenea stare, încât nu ajungi la nici un rezultat încercând să stai de vorbă cu el și să-i aduci argumente. În multe situaţii, reacţiile copilului îl fac pe adult să se simtă atât de frustrat, încât propriile emo